Provita

    Cercetatorii considera ca localitatea Provita a fost infiintata in anul 1550, cand primii sai locuitori s-au ascuns pe acest teritoriu pentru a se feri de razboaie. Asezarea Provita se incadreaza din punct de vedere geomorfologic, in zona dealurilor subcarpatice (Breaza – Ocina).

     Numele si l-a luat de la apa Provitei sau Prahovit, sau a Prahovei cele mici, caci numai aceasta forma diminutiva a cuvantului Prahova a putut da nastere numelui. La baza inceputului acestei comune sta procesul istoric de formare a primelor asezari politice (cnezatele) care tot pe vaile raurilor s-au format. Valea Provitei fiind paralela cu marea vale a Prahovei, drumul marfurilor vechiului Brasov catre orasele si capitala tarii, a atras inca de la inceputuri fie ciobanii cu oile in trecerea lor spre sud, fie negustori cu marfuri.
     Din gara Campina, spre vest, dupa ce ai urcat panta dealurilor ce au strajuit odata manastirea Spatarului Toma Cantacuzino, astazi biserica comunei Poiana – Campina, ajungand sus pe culme, ti se deschide inainte panorama unei vai, in fundalul careia serpuieste tumultosul rau al Provitei. Pe valea sa, de la sud la nord se gaseste comuna Provita.

     Asezata la 50 km de orasul Ploiesti si la 10 km de Campina, formeaza punctul cel mai inaintat al judetului Prahova spre Apus, marginindu-se cu judetul Dambovita. Raul pe care este asezata ii deschide drum, spre sud, catre Magureni, Filipesti si ,spre nord, catre Brezele; spre apus catre judetul Dambovita sau spre rasarit catre Poiana Campinei si Campina. Situata in regiunea dealurilor, are o inaltime de adevarat munte (varful Sultanului, la vest, de 834 m) a carei altitudine se intalneste abia la Comarnic. Din acest punct cu numire simbolica se poate descoperi la nord crucea de pe Bucegi, iar la sud se profileaza furnalele fabricilor de la Ploiesti. Din acest punct culmea coboara spre sud, ajungand la varful Draganesei abia la 530 m, iar la nord – impreuna cu inaltimile Ocinei de 670 m. Din varf coboara spre albia raului o terasa larga pe care se gaseste satul Secaturi.
     Din comuna Provita isi trage numele obarsia mitropolitul Pimeu al Moldovei si Sucevei (1853 – 1934), care si-a inceput activitatea ecleziastica (dupa terminarea studiilor) in calitate de diacon la Catedrala “Sfantul Ioan Botezatorul” din Ploiesti si a incheiat prin a fi inmormantat in curtea bisericii din satul natal.

LEGENDA MIERII IN PROVITA

Se spune ca demult, in comuna prahoveana PROVITA traia o familie de oameni modesti, care aveau un baietel bolnav de leucemie.

Acest baietel era tot ce aveau mai pretios pe lume, de aceea au incercat numeroase metode de a-l scapa de povara pe care o purta, dar a fost in zadar. Asta pana intr-o zi, cand tatal baietelului, fiind disperat si distrus de atata neputinta, s-a dus plangand la o vrajitoare recunoscuta in sat pentru farmecele ei si a rugat-o sa-i faca copilul bine.

Vrajitoarea l-a sfatuit sa se duca in padurile Provitei si sa caute un stup de albine, dar nu un oarecare stup, ci unul in care se gaseste miere poliflora.

Bucuros, tatal copilului s-a dus in padure si intr-un copac a gasit acel stup, in care era mult dorita miere poliflora.

Cu inima plina de speranta, s-a reintors la vrajitoare, tinand in mana borcanul de miere. Vrajitoarea i-a recomandat sa-i dea copilului cate o lingurita de miere in fiecare zi, timp de 2 luni.

Zilele treceau, iar baietelul se simtea din ce in ce mai bine: avea pofta de mancare, se juca cu ceilalti copii de varsta lui, ii revenise culoarea in obraji.

Iata, ca au trecut si cele 2 luni, iar parintii si-au luat baiatul de mana si l-au dus la medicul din oras. Dupa mai multe investigatii, medicul le spune parintilor ca e surprinzator, dar copilul lor este sanatos si ca orice amenintare a trecut.

Mare le-a fost bucuria si recunostinta pentru acea vrajitoare, care le-a recomandat acea miere poliflora.

Restul zilelor le-a trait spunandu-le tuturor ca mierea poliflora proviteana gasita de el face minuni si si-a dedicat toata viata cresterii albinelor si producerii mierii poliflore, iar aceasta afacere s-a transmis din tata in fiu.